Drumul din teren în peluza
Rapid este o stare de spirit, iar acest lucru va reieÅŸi ÅŸi din materialul pe care-l citiÅ£i în continuare. Chiar dacă el are ÅŸi o nunaţă dramatică, legată de modul în care sunt trataÅ£i copiii ÅŸi juniorii din România, chiar ÅŸi de la cele mai mari cluburi. Din păcate, aici este vorba despre Rapidul nostru, aceste mărturii nu ne fac cinste, dar trebuie expuse, fără menajamente, în speranÅ£a că pe viitor lucrurile vor avea o cu totul ÅŸi cu totul altă latură. Sau, cel puÅ£in vor începe cu ceva schimbări elementare.
Eroul acestui reportaj e Marius Babei, fost junior la Rapid, timp de patru ani. Până în vara lui 2015, când a renunÅ£at la fotbal din cauza practicilor care se învârt în acest fenomen. Nu a fost printre cele mai mari talente ale generaÅ£iei sale, dar este singurul care a vorbit cu cărÅ£ile pe masă despre ceea ce se întâmplă la sectorul juvenil. Marius are 19 ani ÅŸi, chiar dacă a renunÅ£at la a mai juca fotbal, este nelipsit de la meciurile Rapidului. Din peluză, de acolo de unde încurajează echipa etapă de etapă.
“La Rapid am ajuns la 15 ani, venisem de la un club micuÅ£, iar când am văzut ce este aici mi s-a părut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior! Nu-mi venea să cred! Jucam junior la Rapid, unul dintre cele mai mari cluburi din Români!”, a declarat Babei pentru 1923.ro. Se întâmpla în 2011, tocmai atunci când Rapid pornea la drum în ultimul sezon în care s-a luptat pentru câÅŸtigarea titlului. Povestea capătă o latură ÅŸi mai interesantă fiindcă omul care atunci este nelipsit din galeria Rapidului, în acea vreme susÅ£inea… Dinamo! “Nu pot spune că eram atât de înfocat, dar Å£ineam cu Dinamo pe atunci, până la 15 ani”, a explicat Marius.
Lucrurile s-au schimbat radical după transfer, dar ÅŸi după momentul în care Babei s-a mutat în apropierea Gării de Nord, acolo unde oamenii pe care i-a cunoscut ÅŸi alături de care petrecea din ce în ce mai mult timp l-au “contaminat” cu microbul rapidismului. “La echipă am ajuns fiindcă am auzit, din vorbă, în vorbă, că am auzit de niÅŸte trialuri. Domnului Adrian Dumitru i-a plăcut de mine ÅŸi am rămas. ToÅ£i îmi spuneau că voi fi titular, dar nu credeam. Cum să fiu eu titular la Rapid? Jucam fundaÅŸ stânga. E drept, am început să joc în prima fază ÅŸi eram foarte fericit”, continuă Babei povestea pentru 1923.ro.
Aceasta însă ajunge la latura ei întunecată ÅŸi plină de frustrări, provocate de nedreptăţile care guvernează întreg fotbalul românesc. “În urmă cu doi ani n-am prea apucat să joc, pentru că eu sunt născut în 1996, iar domnul Adrian Dumitru a preferat să joace cu cei de 1995, pentru că era ultimul lor an. Am înÅ£eles, am tăcut ÅŸi am înghiÅ£it, fiindcă oarecum era normal să se întâmple aÅŸa. În plus, speram să fiu om de bază în ultimul an de juniorat”, ne-a mărturisit Marius. Doar că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg, iar mijlocaÅŸul de buzunar a ieÅŸit complet din circuit.
“Nu sunt un tip cu mari posibilităţi materiale, aÅŸa că în vara lui 2014 m-am angajat ca distribuitor de pliante. Trebuia să-mi câÅŸtig banii. Nu prea am avut timp să fac pregătire, iar domn profesor ÅŸi-a pierdut încrederea în mine, a crezut că am dat-o pe golăneală ÅŸi n-am prins deloc echipa. Nu există fotbaliÅŸti care să fie sfinÅ£i, toÅ£i sunt un pic golănaÅŸi, dar nu s-a purtat corect. Eu chiar munceam să mă întreÅ£in, d-aia nu am făcut cine ÅŸtie ce pregătire în vara aia”, explică Babei pentru 1923.ro. Motiv pentru care cele mai multe meciuri le-a văzut din tribună, nici măcar de pe banca tehnică. Lucrurile s-au schimbat cu 180 de grade tocmai la un meci cu Fcsb, când Babei a fost pe banca de reserve.
La acea partidă, disputată la Buftea, a venit ÅŸi o galerie a Rapidului destul de numeroasă pentru un astfel de meci. Fiind unul de-al lor, Babei a fost chemat la salutul tradiÅ£ional anti-fcsb, moment în care s-a rupt totul: “Domn professor mi-a zis că nu se face aÅŸa ceva, că apare după aia la TV că asta ne învaţă el. Dar n-avea vreo legătură el cu situaÅ£ia în sine. Logic, nu? Dar mi-a zis că nu mă bagă pentru asta deloc, moment în care i-am cerut cheile de la vestiar, m-am schimbat ÅŸi am plecat în timpul meciului de ciudă.”
Un gest de indisciplină, indubitabil, dar care l-a ajutat destul de mult pe rebelul Babei. În primă fază însă a fost a doua confruntare, din vestiar, la primul antrenament de după momentul “dezertării”: “Adrian Dumitru era foarte nervos, iar prima dată când ne-am revăzut după meci a sărit spre mine să mă bruscheze, m-am ferit, iar apoi l-am înfruntat, am avut un schimb dur de replici. I-am spus fix aÅŸa: <<domn profesor, la juniorii Rapidului se iau bani!>> El mi-a zis că el, Adrian Dumitru, n-a luat vreodată bani de la jucători. Păi el în acelaÅŸi timp se plângea că este neplătit de nu ÅŸtiu câte luni. Păi din ce trăia? Să fim serioÅŸi! Åži când spuneam toată treaba asta, colegul care era lângă mine Å£inea capul în pământ. Ce mai e de zis?!”
Babei nu vrea să facă nominalizări, dar continuă seria dezvăluirilor dureroase legate de acest subiect. “Nu dau nume, dar se ÅŸtiu ei. Unii au ÅŸi recunoscut, ÅŸi apreciez. Dacă vreau să le zic, le zic lor în faţă, nu vreau să dau nume. Păi cum e posibil ca unul să vină de câteva luni la club ÅŸi să fie căpitan într-un meci cu Dinamo, poate cel mai bun al generaÅ£iei noastre? Oricum, înÅ£eleg ÅŸi aspectul ăsta. Sunt convins că ÅŸi eu, dacă aveam posibilităţile lor materiale, aÅŸ fi procedat identic! E firesc să încerci să faci ce este mai bine pentru tine, atunci când poÅ£i. De acum, asta e. Fiecare s-a descurcat cum a putut”, a declarat Marius Babei pentru 1923.ro.
SituaÅ£ia capătă o turnură de-a dreptul dramatică dacă luăm în considerare că aceste probleme au ajuns chiar la urechile patronului Valerii Moraru! Totul a fost certificat chiar de Marius, care făcând parte ÅŸi dintre suporterii activi ai clubului a mers la o ÅŸedinţă pe care aceÅŸtia au avut-o în vară cu omul cu banii de la Rapid. “El nu avea de unde să mă ÅŸtie, aÅŸa că am profitat ÅŸi am ieÅŸit în faţă, i-am zis acelaÅŸi lucru: <<domnule Moraru, la Rapid, antrenorii de la junior primesc bani de la jucători!>> Mi-a zis că ÅŸtie, aÅŸa că am rămas fără replică. Ce era să mai zic? Apoi ne-a arătat o listă cu niÅŸte nume de juniori. Se ÅŸtia cine sunt cei care vor veni, deci trialurile care urmau erau de formă…”, povesteÅŸte Babei pentru 1923.ro.
Chiar ÅŸi aÅŸa, amintirile sale de la Rapid sunt dintre cele mai frumoase: “După ce am avut acea dispută cu Adrian Dumitru, în vestiar, n-am mai ieÅŸit din primul unsprezece. Nu am fost mare jucător, dar mi-a ieÅŸit ÅŸi mie un meci mare, la Buzău. Am bătut Gloria cu 8-0, iar eu am dat singurul meu gol la Rapid, dar ÅŸi patru assisturi. Am avut o generaÅ£ie foarte bună, dacă aveam un pic de noroc ÅŸi condiÅ£ii decente eram mult mai sus”.
Nici măcar cu Adrian Dumitru, antrenorul cu care s-a certat, nu are vreo problemă, chiar dacă mai povesteÅŸte ÅŸi alte episoade anormale pentru ceea ce înseamnă corectitudine. “Am avut un cuplu de atacanÅ£i extraordinari, Berechet ÅŸi Mihalache. Se înÅ£elegeau excelent pe teren, doar din devieri. La un moment dat, Mihalache a avut fisură de peroneu, moment în care antrenorul i-a zis: <<Băi, Mihalache, acum Å£i-ai găsit ÅŸi tu să te accidentezi! Chiar acum voiam să te trimit la echipa mare pe tine ÅŸi pe Berechet!>> Nu a făcut decât să pună sare pe rană. Păi dacă nu era aÅŸa, de ce nu l-a trimis pe Berechet singur? Ce? Erau la pachet?”, continuă Babei.
“Adrian Dumitru primea telefon de la echipa mare ÅŸi mereu trimitea aceeaÅŸi juniori. Păi Berechet a fost golgheter ÅŸi nu a fost trimis niciodată. Eu recunosc că poate nu eram de Rapid, nu meritam să fiu păstrat după juniorat. Dar Gore (n.r. – Săveanu), Berechet sau Mihalache? Păi dacă nici ăştia nu sunt peste unii din lot… Ei, Burcea ÅŸi Manea, care sunt în lot trebuiau să facă pasul”, îÅŸi expune fostul mijlocaÅŸ părerea legată de procesul de selecÅ£ie dintre juniori ÅŸi echipa mare.
Nu regretă însă nimic, ba chiar îÅŸi ÅŸi laudă antrenorul alături de care a lucrat patru ani: “Cu toate acestea, eu Å£in mult la domnul Dumitru, pentru că ne-a fost precum un tată, am învăţat multe de la el. Am simÅ£it unele nedreptăţi, iar el este o fire mai dificilă, ne certa mereu. ÎnÅ£elegeam însă că nu vrea decât să ne motiveze, să ne ambiÅ£ioneze. Åži proceda bine. Din punctul meu de vedere este un antrenor excelent. Cred că ar fi fost bun ÅŸi la prima echipă, dar lui îi place să lucreze cu copii ÅŸi juniorii ÅŸi ne-a zis mereu că nu-l tentează alt post la Rapid.”
Babei a renunÅ£at la visul de a deveni fotbalist, dar rămâne cu amintirile unei familii pe care cei enumeraÅ£i mai sus, alături de Stamate, Petre, Vlad, Pilă, Dumitru, Eugen, Å¢eavă, PleÅŸa, Popică sau Lazăr au consolidat-o în timp. “Stamate mi-a făcut un tricou cu numărul 80 ÅŸi cu Burtescu scris pe spate. Eu sunt mai grăsuÅ£ ÅŸi mi-au zis că o să ajung curând la 80 de kile. A fost un moment extrem de amuzant, le-am cerut tuturor să-mi dea ÅŸi autograf, ca să am o amintire frumoasă”, se amuză Babei.
