Începând cu a doua parte a anului 2018, Stadionul Giulești Valentin Stănescu va intra într-o amplă operațiune de reconstrucție, în cadrul programului de pregătire a arenelor bucureștene pentru Euro2020.
Rapidiștii vor beneficia de o arenă cotată la patru stele, la cele mai înalte standarde și care va putea găzdui inclusiv meciuri de Liga Campionilor.
ISTORIC
Rapid n-a beneficiat niciodată de o bază materială grozavă. S-a plimbat, ani de-a rândul, prin diferite cartiere ale Bucureştiului, pentru a găsi un loc unde să-şi dispute jocurile oficiale, dar mai ales unde să-şi desfăşoare antrenamentele. Chiar şi după construirea arenei de lângă Podul Grant, giuleştenii au migrat spre „Republicii”, spre fostul „23 August” (actuala «Arenă Naţională») ori chiar spre „Ghencea”!
Cu baza de pregătire s-a stat şi mai rău. A existat, vreme îndelungată, terenul de zgură pe care se află astăzi sala de jocuri sportive, loc pe care s-au antrenat şi seniorii, dar pe care au crescut şi copiii Giuleştiului. Abia după apariţia Bazei ProRapid (pe dispunerea fostului teren Tehnometal), în 1998, s-a rezolvat măcar problema echipei mari, juniorii rămânând totuși să se pregătească în condiții oricum improprii.
📷
Startul în Divizia A, pe „Romcomit”
Decenii de-a rândul, fieful Rapidului a fost cunoscut sub denumirea de „Potcoava” Giuleştiului. Dar, până la apariţia acesteia, la şase ani de la debutul „alb-vişiniilor” în Divizia A, echipa s-a tot plimbat pe diferite arene din Capitală. Primul meci pe prima scenă a fost găzduit de terenul Romcomit, în ziua de 11 septembrie 1932, cînd CFR Bucureşti a primit vizita marii echipe a Ripensiei, de care a trecut cu 3-2, în ciuda avantajului de două goluri luat până la pauză de timişoreni. „Feroviarii” au jucat meciurile acelei prime ediţii a Diviziei Naţionale, cum se numea atunci principala competiţie internă, doar pe Romcomit. Au urmat însă şi alte mutări de domiciliu: „Ciocanul”, „Venus”, „Unirea Tricolor” şi „ONEF” (devenit mai târziu „Republicii”, un stadion superb, demolat de comunişti la mijlocul anilor ’80).
Istoria „Giuleştiului” începe în 1934. Pe 31 mai, Gazeta Sporturilor consemna ştirea conform căreia „după exproprierea din Bulevard, CFR începe construirea unui teren pe Şoseaua Giuleşti”. Lucrările erau prevăzute să înceapă pe 1 iunie, iar suprafaţa de joc urma să aibă dimensiunile de 105 m lungime şi 65 m lăţime şi să fie acoperită cu zgură, copiindu-se modelul unei arene la modă atunci, Venus. Planurile n-au fost respectate. Un an mai târziu, adică în mai 1935, acelaşi ziar menţiona că „se speră ca în toamnă CFR să joace pe Giuleşti, teren care va fi deocamdată doar împrejmuit”. Mai pe româneşte, încă nu se prevedea construcţia tribunelor. Un conducător ceferist, Costinescu, aprecia că „arena va fi o realitate. Planurile definitive au fost întocmite şi se pregăteşte rectificarea traseului unei linii ferate care împiedică începerea lucrărilor”. Cu toate acestea, la sfârşitul anului 1935 (10 decembrie), Primăria anunţa că refuză autorizarea construirii stadionului, pentru că „nu se poate încadra în planul de sistematizare al Capitalei”! Câteva zile mai târziu, se acorda, în sfârşit, autorizaţia de construcţie. Iar în aprilie 1936 se estima că stadionul va fi gata pe 1 septembrie, acelaşi an, că va avea gazon şi va putea aduna 25.000 de spectatori. Se modificaseră puţin şi dimensiunile, estimate acum la 107/75, dar se avansa chiar şi o dată de inaugurare: 14 august 1936. Lucrările au început, e adevărat, în cursul acelui an, dar ele au durat, în cele din urmă, mai bine de doi ani. „Potcoava”, proiectată şi construită de arhitectul Gheorghe Dumitrescu sub patronajul Aociaţiei sportiv-culturale a CFR, a fost dată oficial în folosinţă pe 10 iunie 1939, inaugurarea fiind legată de Ceferiada organizată pentru a marca împlinirea a 70 de ani de la punerea în circulaţie a primului tren în România. Botezul îl primise însă cu un an în urmă. Aici apucaseră să joace rapidiştii şi două partide din cadrul Cupei Europei Centrale, ambele încheiate cu victorii, 4-0 cu Ujpest Budapesta şi 2-1 cu Genoa.
In acord cu directivele UEFA si FRF privind criteriile de acordare a licentei cluburilor începând cu anul 2004/2005, Academia Rapid Bucureşti si-a propus sa ofere susţinătorilor fideli spectacole sportive de calitate, ca si cele mai bune condiţii, civilizate, de vizionare a partidelor disputate pe stadionul “Giulesti”.
Masurile preconizate de UEFA sunt in acord cu politica conducerii clubului nostru privind atragerea unui număr sporit de abonaţi la meciuri, practicând preturi apropiate de posibilităţile suporterilor, imbunatatind permanent condiţiile de vizionare din stadion, modernizând utilităţile existente si construind altele (peluza II-a, acoperirea tribunei oficiale si a presei montarea scaunelor in întregul stadion, consolidarea tribunelor oficială şi I, acces cu sistem ticketing, supraveghere video a spectatorilor), incheind cu îndemnul la modul civilizat de comportare a suporterilor rapidisti indiferent de desfasurarea propriu-zisa a meciurilor. A striga doar sloganuri mobilizatoare pentru propria. echipa, a nu jigni adversarii, a nu răspunde provocărilor galeriilor rivale nu este o dovada de slăbiciune, ci de inteligenta, civilizaţie si superioritate morala.
Prezentam succint principalele informaţii menite sa asigure indeplinirea cerinţelor privind comportarea spectatorilor pe stadion si sa duca la evitarea oricăror evenimente nedorite ce tind sa abată spectacolul sportiv de la menirea lui.
Comments