top of page

DAN COE

„Un strigăt din vechea Troie, pentru faima lui Dan Coe!” este scandarea care răsună la fiecare meci din galeria Giuletiului. Mai puţin cunoscut tinerilor, legendarul fundaş central rapidist, socotit de mulţi drept cel mai bun fotbalist din istorie pe postul său, a avut o carieră prolifică în tricoul Rapidului, dar un sfârşit tragic, spânzurându-se la doar 40 de ani în Germania, la Koln. Dan Coe a jucat un deceniu în tricoul Rapidului, a câştigat doar un trofeu, titlul din 1967, dar ce este cel mai important, în această perioadă a strâns 41 de selecţii şi două goluri în naţionala României. Cifre aproape imposibil de obţinut pentru un rapidist în acei ani.

Dan Coe s-a lăsat de fotbal la 34 de ani şi, ulterior, a plecat la muncă în Germania, unde a fost găsit spânzurat în toamna lui 1981. Cu toate că au circulat numeroase zvonuri legate de moartea sa, Culae Luepscu, omul alături de care a făcut cuplu în defensiva rapidistă ani buni, a povestit drama prin care a trecut fostul său coechipier şi de ce se simte vinovat pentru moartea sa. „El nu avea vreo calificare ca fotbalist… Fugise în Germania cu o stewardesă, spăla vase acolo. Eu am vrut să-l împac cu nevastă-sa, că avea şi o fiică, aşa că i-am făcut rost de viză de Germania. Am zis că se împacă, dar eu cred că de acolo i s-a tras. Mă simt vinovat că a murit… Dacă nu se ducea nevastă-sa după el, cred că trăia şi azi, săracul…”, a povestit Culae Lupescu pentru 1923.ro.

Dincolo de acest episod trist, Culae Lupescu ne-a vorbit şi despre vremea în care cei doi jucau împreună atât la Rapid, cât şi la echipa naţională. „Coe a fost om de bază în preliminariile pentru Cupa Mondială din 1970, chiar căpitan în unele meciuri, dar eu am avut norocul să joc la turneul final. El a fost rezervă atunci… Eram mai în formă şi făceam cuplu bun cu Cornel Dinu. El urca mereu, eu acopeream spatele. Aşa ne-am înţeles de minune!”, a completat Lupescu.

Culae i-a făcut şi un portret cât se poate de relevant legendarului Dan Coe, alături de care a jucat timp de patru ani în centrul defensivei Rapidului: „Dan Coe a trăit prin forţă! Se impunea mereu. Ţipa, urla, era agresiv, dar nu la modul fizic! Nu a rupt vreodată un picior, chair dacă era o forţă a naturii. M-am înţeles foarte bine cu el cât am fost colegi în linia defensivă”.

Primul care a vorbit despre Coe este Viorel Kraus, atacant la Rapid între 1961 şi 1967. „Dan Coe era un fundaş de excepţie. Masiv, robust, un munte de om. Avea toate calităţile de care avea nevoie pentru a fi un fotbalist complet. Dar era şi un om pe care te puteai baza oricând! O dată, la finalul unui campionat, FRF a ordonat un cantonament, la care trebuiau să ia parte mai mulţi rapidişti. Era în vacanţă, nu ne-a convenit şi am stabilit să nu ne prezentăm. Până la urmă, singurul care n-a mers a fost Dan Coe. Când zicea ceva, păi aşa era!”, a explicat acesta pentru 1923.ro

Apoi, Viorel Kraus a continuat în aceeaşi notă: „O dată, un coleg voia 300 de lei împrumut. Când a auzit, Coe a strâns în vestiar de la toţi, cât aveau şi i-a dat 270, zicându-i că mai găseşte el 30 de lei, că ăştia-s toţi banii pe care-i are. A fost un om de acţiune mereu. Dacă-l rugai să te ajute şi să sape o groapă, trecea la treabă imediat, nu punea vreo întrebare!” Fostul său coechipier a discutat apoi şi despre moartea sa suspectă, considerând că Dan Coe nu s-a sinucis: „Am fost la mormântul lui de la Koln, dar şi în casa unde a locuit. Nu mi-am putut da seama vreodată cum a trecut el sfoara aia peste clanţă, peste uşă şi cum s-a pus în genunchi… 75 la sută eu cred că nu s-a sinucis… Nu era un om care să-şi dorească să moară, îi plăcea viaţa! A criticat vehement, în nenumărate rânduri regimul comunist, mai ales după ce Duce, tatăl său, a fost arestat”.

Portretul făcut de Viorel Kraus lui Dan Coe a fost completat şi de Ion Motroc, cel alături de care căpitanul Rapidului a jucat în centrul defensivei giuleştene aproape un deceniu! „Nu era fundaş mai bun în România! Pe lângă calităţile fizice pe care le avea, era şi un foarte bun mobilizator. Păi când trebuia să ţinem de rezultat, striga încontinuu, de-i acoperea pe toţi: <<Ia-l! Stai lângă el!>> Se transforma! El deţine şi un record incredibil şi care sigur nu va fi întrecut. La un meci, pe 23 August, a degajat mingea din colţul careului de 16 metri, peste tribuna oficială! Era un mare luptător şi un jucător extraordinar de combativ”, încheie Ion Motroc pentru 1923.ro.

bottom of page