1923 S-A NASCUT UN MIT
95 de ani in alb si visiniu
“- Ce zici, Geza, daca am face si noi o echipa de fotbal?
– Sa-ncercam, Grigore…”
Asa incepe povestea Rapidului, intr-o dimineata de 11 iunie 1923, in atelierul de scularie de la Grivita. Discutia de mai sus, redata in cartea “Glasul rotilor de tren” scrisa de Ioan Chirila, fusese purtata intre Grigore Grigoriu si Geza Ginzer, doi dintre fondatorii clubului FC Rapid. La doua saptamani dupa acesta discutie, cei doi si alti ceferisti s-au intalnit si au fondat Clubul Sportiv CFR. 25 iunie 1923 este ziua in care porneste povestea tumultoasa, dar atat de frumoasa, a clubului Rapid
RAPID 1925
Au trecut 95 de ani de la discutia dintre cei doi strungari, aproape un secol de bucurii, dar mai ales framantari. Giulestiul a fost locul unde boemia si-a dat mana cu talentul, iar exemplele ca Ionica Bogdan sau Nicolae Manea sunt perfecte pentru a infatisa tabloul nebuniei frumoase de langa Podul Grant. Clubul a trecut de la extaz la agonie si invers de multe ori, doar gandindu-ne ca la un an si jumatate dupa infiintare, clubul a fost la un pas sa fie exclus din Campionatul regional pentru ca nu mai avea echipament. Inca nu era moda patronilor hrapareti sau zgarciti, dar banii erau putini. Bugetul echipei insemna cheltuieli de 95.000 de lei si venituri de doar 5.000. Era perioada romantica a fotbalului, perioada in care jucai pe unde si cu cine apucai.
Prima poza a clubului -1923
1931
1932
1938
1947
1966
1967
1969
1972
1975
1983
1986
1987
1993
1995
1999
2003
2006
2010
2011
2012
2014
2015
2016
2017
2018
Cu timpul echipa a inceput sa se ridice si sa-si doreasca mai mult. Primul succes vine in 1935, CFR Bucuresti castigand Cupa Romaniei dupa o finala de poveste cu Ripensia Timisoara. 6-5 pentru ceferisti, iar omul meciului a fost Gheorghe Georgescu cu o tripla marcata in 15 minute. A urmat perioada in care ceferistii au devenit abonati la trofeu, intre 1937 si 1942, visinii au castigat de sase ori consecutiv Cupa Romaniei. Era perioada in care rivalitatea dintre CFR si Venus Bucuresti se inteteste, cele doua echipe impartindu-si trofeele, venusistii castigau campionatul, iar ceferistii dominau Cupa Romaniei. Finala din 1940 dintre cele doua combatante a ramas in istoria competitiei, castigatoarea trofeului a fost decisa dupa trei rejucari. Iuliu Baratky reusind sa marcheze in toate cele patru meciuri ale finalei. Perioada romantica a Rapidului se termina odata cu inceperea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, conflict care o opreste sa joace finala Cupei Europei Centrale in 1940.
Venirea comunistilor la putere ar fi trebuit sa le fie de bun augur rapidistilor, multi dintre noii oameni politici provenind din randurile ceferistilor, dar acest lucru nu se intampla. Rapidul, sau Locomotiva Bucuresti asa cum s-a numit echipa intre 1950 si 1958, castiga primul titlu abia in 1967, dupa ce se clasase pe locul 2 timp de trei sezoane consecutive. Bucuria titlului a fost atat de mare incat suporterii s-au intors de la Ploiesti pe jos.
Rapidul mai castiga de doua ori Cupa Romaniei, in 1972 si 1975, urmand o perioada de cautari pentru echipa. Face naveta intre primul si al doilea esalon, de multe ori provacand palpitatii patimasilor suporteri de pe Giulesti. Chiar si asa, iubirea spectatorilor era una neconditionata si dusa pana la extrem. Azi le cantau numele dupa cate o victorie, ca mai apoi la primul pas gresit, jucatorii sa fie alergati pe sinele de tren de langa stadion. Rapidul strangea in a doua liga mai multi spectatori decat unele echipe care jucau pe prima scena fotbalistica a Romaniei, iar atmosfera era mereu una incendiara.
1993 este anul in care isi face aparitia George Copos, inger si demon pentru Rapid. Echipa incepe sa conteze din nou in campionat, iar aducerea lui Mircea Lucescu este garantul succesului, Rapidul castigand o Cupa a Romaniei si un titlu. In 2003, visinii cuceresc al treilea titlu, iar in 2006 ajung pana in sferturile de finala a Cupei UEFA. Prezentul este unul cenusiu, echipa este bantuita de faliment, dar nu se preda, Rapidul nu poate si nu trebuie sa dispara.
Cum arata Rapid acum 60 de ani !
Sus: antrenorul Ronai, Ene II, Filote, Stancu, Copil, Bodo, Georgescu, Olaru, Ferenczi, Seredai, antrenor secund Bazil Marian. Jos: Semenescu, Varzan II, Macri, Dungu, Coman, Langa, Dodeanu, Neamtu.
Sediul: Bucuresti, Bd. Dinicu Golescu nr. 38, telefon 7.20.60
Culorile: tricou visiniu, chiloti albi
Teren: Stadionul Giulesti (calea Giulesti, telefon 7.00.91) gazonat, capacitate: 18.000 de locuri
Echipa cea mai buna din ultimii ani: Stanescu-Mihailescu, Urechiatu, Darok-Socec, Rujici-Lungu, Marian, A. Radulescu, Filote, Suru
A ridicat si a dat fotbalului nostru jucatori ca: Filote, Macri, Dungu, Calin, Apolzan, Cristescu
Caracterizare: Este una dintre cele mai populare echipe ale tarii. In general inconstanta. Joaca bine cu adversari tari si se “bilbaie” cu echipele mai slabe. In ultimul an s-a produs la Locomotiva o actiune de intinerire a echipei, in cadrul ei intrand o serie de jucatori tineri, care au facut parte din reprezentativa de juniori a tarii ca: Georgescu, Neamtu, Bodo, Copil, Florea, Ene, Stancu. Aceasta reintinerire a adus un suflu nou in echipa.
Antrenor: Ferenc Ronay
Nicolae Manea fuge din spital pentru Rapid !
Nicolae Manea era unul dintre cei mai talentati si mai buni jucatori din Romania la mijlocul anilor ’70. Steaua deja pusese ochii pe el, dar inca nu reusea sa obtina semnatura jucatorului. Rapid urma sa intalneasca, in 1975, pe Steaua, in semifinalele Cupei Romaniei, iar militarii erau marii favoriti. Inainte meciului, Manea este internat la Spitalul Militar Central pentru investigatii, el fentand deja stagiul militar fiind declarat inapt pentru satisfacerea stagiului militar.
Nimic nu-l putea tine departe de Rapid si chiar inaintea meciului fuge din spital pentru a juca in tricoul visiniu. Rapidul termina la egalitate, 1-1, si reuseste calificarea in finala dupa loviturile de departajare, ultima si cea decisiva fiind cea a jucatorului care fugise din spital, Nicolae Manea. De remarcat ca in acel sezon, Rapidul jucase in a doua liga, dar reusise sa promoveze la finalul stagiunii. Visinii au castigat Cupa Romaniei, cu 2-1 in fata Craiovei, Manea fiind din nou actor principal printr-o dubla.
Singurul portar surprins in ofsaid,
In penultima etapa a sezonului 1973-74, Rapid era in lupta de la retrogradare. Giulestenii se luptau cu Farul Constanta si aveau nevoie de o victorie pentru a scapa din zona periculoasa a clasamentului. Spre finalul meciului, cele doua echipe se aflau la egalitate, 1-1, iar rapidistii au inceput sa puna si mai multa presiune la poarta lui Stefanescu. La unul dintre ultimele atacuri, Rica Raducanu iese din buturi si se indreapta spre careul Farului. La o lovitura libera indirecta, Raducanu se infiltreaza in zid ca sa faca o gaura, Neagu trage spre poarta, dar arbitrul semnalizeaza ofsaid. Vinovat? Rica Raducanu.
De ce visiniu?
Azi tricourile de joc sunt produse de diferite firme cunoscute pe plan mondial. Nu a fost intotdeauna asa, iar in perioada de inceput a fotbalului romanesc, jucatorii si conducatorii trebuiau sa faca tot posibilul pentru a procura echipamentul de joc. In momentul infiintarii clubului s-a pus si problema culorii echipamentului, culoarea alb fusese aleasa, dar sotia lui Geza Ginzer, cea care a cusut toate tricourile, a propus culoarea visinie pentru ca albul ar fi fost greu de spalat si uscat.
De-a lungul timpului, clubul si echipa ceferistilor bucuresteni au purtat diferite denumiri si anume: "CFR" in 1923-1936, "RAPID", 1936-1944, "CFR", 1945-1949, "Locomotiva", 1950-1958, "RAPID"., 1958-1992 si din 1992 UFC "RAPID".
Din loturile predivizionare, 1923- 1932, faceau parte: Stanica, Tudor, Molnar, Stefanescu, Foran, Leoveanu, Buta, Calos, Constantinescu, Grigoriu, Fetzko, Hladt, Geza, Weiss, Albert, Clinciu, Jinga, Blok, Filip, Stan, Itu I, Itu II, Cretu, Pârvulescu, Cichi, Radu, Schileriu, Svetcovschi, Serb, Oros, Picu, Teodorescu, Ujlaki, Glivici, Pop, Wetzer II, Biberi, Dobrescu I, Kelemen, Papoi I, Papoi II, Palco, Vlaiculescu, Szabo, Naghi, Marculescu, Ispas, Tanase, Trandafir, Tenescu, Wolf, Vintilescu, Mardare, Schei, Petrovici, C. Bauer, Attila, Vâlcov I, Vâlcov II, Abrudan, Gebrovschi, Munteanu, Chiroiu I, Chiroiu II.
Incepând din 1932, o data cu organizarea campionatului dupa sistemul divizionar, echipa .RAPID. a fost prezenta la 64 de editii, dintre care 54 in primul etalon, 1932-1941, 1946-1951, 1953-1954, 1956-1974, 1975-1977, 1983-1989, 1990-2002 si 10 in al doilea etalon, 1952, 1955, 1974-1975, 1977-1983, 1989-1990.
Dintre numerosii antrenori, care de-a lungul timpului au fost la cârma tehnica, si mentionam pe valorosii profesionisti: C. Kalman, St. Auer, Fr. Ronnay, I. Lengheriu, V. Stanescu, B. Marian, V. Stanculescu, V. Kraus, N. Lupescu, I. Motroc, V. Copil, N. Raducanu, I. Greavu, Gh. Multescu, I. Pop, Gh. Constantin, M. Radulescu, M. Puscas, R. Cosmoc, V. Hizo, I. Dumitru, N. Manea, M. Lucescu, M. Rednic si R. Lucescu.
Conducerea clubului a fost asigurata de numeroase personalitati ale lumii fotbalistice, precum: C. Bauer, V. Blaj, V. Badiu, E. Sipos, M. Vâlceanu, Fl. Tanasescu, D. Lazarescu, I. Stoian, E. Ignat, M. Zaharia, A. Ramureanu, M. Pascu, D. Dragan, Gh. Sichitiu, Gh. Dinu si G. Copos.
In lunga sa existenta de peste opt decenii, Clubul .RAPID. s-a impus si ca una dintre cele mai productive pepiniere ale fotbalului nostru. Sub indrumarea unor remarcabili pedagogi, I. Costea, I. Mihailescu, N. Cristescu, C. Socec si N. Belizna, s-au format numerosi fotbalisti de marca, internationali valorosi, componenti ai echipelor reprezentative. In acelasi timp, formatia de juniori a clubului a reusit sa-si inscrie de patru ori numele pe tabloul de onoare al CN, 'n 1951, 1959-1960, 1965-1966 si 1974-1975.
Pe plan international, Rapidul a participat inainte de razboi la CEC in doua editii, 1938 si 1940. La aceasta din urma a reusit sa se califice in finala competitiei cu Gradjanski Zagreb, finala nedisputata din cauza razboiului.
In competitiile europene de club are 3 participari in CCE, 1967-1968, 1999-2000 si 2002-2003, 3 participari in CCC, 1972-1973, 1975-1976 si 1998-1999, 10 prezente in Cupa UEFA, 1967-1968, 1968-1969, 1971-1972, 1993-1994, 1994-1995, 1996-1997, 2000-2001 2001-2002, 2005-2006 si 2006-2007.
Bilan]ul general al participarii Rapidului in CE este urmatorul: 13 editii, 48 de meciuri disputate, 18 victorii, 8 remize, 22 esecuri, golaveraj 70:70, punctajul obtinut: 44.
Se mai adauga la palmaresul international câstigarea a 2 titluri de campioana balcanica intercluburi, editiile 1964-1965 si 1965-1966.
Cinste, demnitate, nu meciuri furate". "Rapid - C.F.R. - clasa muncitoare e!", "Ajunge cu hotia, traim in Romania","Vrem arbitri, nu vrem hoti", "Si la bine si la rau, Rapid este clubul meu","Asta-i federatie, nu vrea pe Rapid in A","Ceausescu nu mai e, nu mai e beleaua, ca sa faca ordine, sa castige Steaua!"
Rica Raducanu
Trenul fericirii , se opreste in Gara Rapid !
Dincolo de suspiciuni dincolo de sentimentalisme sau de greseli obiective, Rapid ramane singura certitudine a sezonului aproape incheiat. Mai mereu in spatele adevaratei scene, mai mereu impotriva"actorilor" cu pile la Armata sau la Interne, Rapidul a trait dintodeauana din pase cu calcaiul, din devieri, din dorinta, speranta si asteptare. N-a putut sau n-a fost lasat decat rareori sa se bucure dar la fiecare drum infundat a stiu s-o ia de la capat. Singuri - de multe ori impotriva tuturor, asa cum striga Giulestiul - locatarii de sub Podul Grant s-au batut cu oricine, au gresit si si-au indreptat greselile, au plans mai intai pentru a fi fericiti oricum, adica impreuna. Caci langa sine totul se imparte la doi, echipa si tribuna laolalta. Asta e regula, asa arata realitatea lor.
Astazi parca la ani lumina de generatia lui Greavu, Coe, Ion Ionescu sau Nasturescu si oricum la ceva distanta de epoca lui Lucescu, la Rapid s-a construit din nou si s-a construit bine. Se joaca fotbal, lucru rar in Romania zilelor noastre, se vrea din nou performanta, se vorbeste despre Europa. Pentru ca au ajuns aici dupa un drum ocolit ani la randul, pentru ca s-au nascut rebeli si pentru ca nu-si pierd niciodata credinta in destinul lor muncit, suporterii rapidisti, aceeasi care vin la stadion indiferent de divizie, au dreptul la respect. Si l-au castigat prin suferinta, asa ca indiferent de culoarea tricoului cu care ne trezim dimineata in fata ochilor san nu uitam niciodata ca cineva langa sine, poate chiar in aceste momente, sufera, dar e fericit.
Palmaresul Rapidului cuprinde 3 titluri de campioană (1967, 1999 și 2003), dar și 13 Cupe ale României. Ultimul trofeu cucerit de Rapid a fost în 2007 – Supercupa României. Cea mai importantă performanță europeană a echipei a avut loc în sezonul 2005/2006, când trupa vișinie a ajuns până în sferturile Cupei UEFA, după ce a eliminat din competiție nume importante precum Feyenoord, Hertha Berlin sau Hamburg. Drumul spre semifinale a fost stopat atunci de rivala Steaua, care s-a calificat după două remize, 1-1 (în deplasare) și 0-0.
20 de sezoane a jucat Rapid în cupele europene, bifând 96 de meciuri, dintre care 41 au fost victorii și 23 remize. Fotbalistul cu cele mai multe meciuri jucate la Rapid este fostul fundaș și căpitan de la începutul anilor 2000, Nicolae Stanciu (peste 400 de partide).
Gloriile Rapidului
Până și modul în care Rapid și-a ales culorile are o istorie inedită. Soția căpitanului Grigoriu a primit misiunea de a îngriji, meci de meci, echipamentele jucătorilor. Din întâmplare, în casa sa existau multe materiale textile vișinii, dar și albe. Doamna Grigoriu a ales vișiniul, motivând faptul că acesta este mai ușor de curățat, nefiind la fel de sensibil la spălare precum albul. Acest episod a fost relatat în cartea „Glasul roților de tren”, redactată de regretatul jurnalist Ioan Chirilă, un admirator declarat al clubului din Grant.
Printre numele mari care au marcat istoria Rapidului se numără foști jucători precum Ștefan Wetzer II, Ionică Bogdan, „Rici” Auer, Ștefan Filote, Iuliu Baratky, Ion Costea, Dan Coe, Constantin Jamaischi, Alexandru Apolzan, Bazil Marian, Ilie Greavu, Valentin Stănescu, Titus Ozon, Niki Dumitriu, Ion Ionescu, Nicolae Lupescu, Necula „Rică” Răducanu, Ion Motroc, Ion-Liţă Dumitru, Nicolae Manea, Fănel Ţîră, Vasile Caciureac, Marian Rada, Ion Goanţă, Nicolae Stanciu, Marius Șumudică, Adrian Iencsi și Daniel Pancu.
Antrenorii de legendă ai Rapidului au fost Petre Steinbach, Francisc Ronay, Valentin Stănescu, Bazil Marian, Ion Motroc, Viorel Hizo, Mircea Lucescu, Mircea Rednic și Răzvan Lucescu.
Gabi Szabo, simbol al Giuleștiului
Gabriela Szabo, Marian Oprea (atletism), Nicu Vlad (haltere) sau Aurel Drăgan (volei) sunt câţiva dintre marii campioni ai clubului din Giulești. Cel mai valoros sportiv al clubului vine din lumea atletismului. Gabriela Szabo are un palmares de invidiat: 12 medalii, dintre care 3 olimpice. CS Rapid înseamnă 11 medalii olimpice, 30 mondiale și peste 100 europene. Din păcate pentru rapidiști, în afara echipei de fotbal, restul secțiilor se zbat de ani de zile în anonimatul ligilor naționale, fie că vorbim despre echipele de la handbal, volei sau polo.
PALMARESUL CLUBULUI DE FOTBAL RAPID
4 titluri de campioană a României (1941/1942, 1966/1967, 1998/1999, 2002/2003)
13 Cupe ale României (1934/1935, 1936/1937, 1937/1938, 1938/1939, 1939/1940, 1940/1941, 1941/1942, 1971/1972, 1974/1975, 1997/1998, 2001/2002, 2005/2006, 2006/2007)
4 Supercupe ale României (1999, 2002, 2003, 2007)
2 Cupe Balcanice (1964/1965, 1965/1966)
13 participări în Cupa UEFA și Europa League. Cea mai bună performanță: sferturile de finală, atinse în 2006
3 participări în Cupa Cupelor: 1972, 1975, 1998
“Rapid petrece/ Cum niciodata n-a mai petrecut/ Cine lipseste/ 10 ani din viata a pierdut/ Rapid petrece/ O clipa vrea sa uite de amar/ Veniti cu totii/ Goliti al desfatarilor pahar”
