Constantin            Mincea

Pînă în 2002, Rapid Bucureşti a avut un şef de galerie care a rezistat în fruntea tifosilor 32 de ani. Constantin Mincea. Geamgiul. A fost un personaj cu o poveste aparte. S-a impus ca lider al suporterilor prin felul lui deschis de a fi, pentru vocea lui teribil de zgomotoasă, dar mai ales pentru că întotdeauna a încercat să aplaneze conflictele, nu să le genereze sau să le escaladeze.

"La noi nu se ceartă nimeni"
A murit la 63 de ani, în 2005, din cauza cancerului. Chinuit de boală, lăsase tribuna Giuleştiului încă din 2002. A avut însă răgaz să explice dragostea pentru Rapid nepoţilor şi copiilor lui. "Tata a fost 32 de ani şeful galeriei. M-a luat de la 6 ani în Giuleşti. Noi, susţinătorii Rapidului, am înfiinţat prima ligă a suporterilor din ţara asta", povesteşte mîndru Butelie, fiul lui Constantin Mincea. El a preluat galeria pînă în 2004. Atunci a  venit rîndul lui Gheorghe Corsicanu. "La noi nu se ceartă nimeni. Să se înţeleagă asta. Au fost alegeri şi a venit rîndul lui Gigi atunci. Azi e Bulgaru, un băiat tînăr, isteţ, care ştie să fie lider şi să conducă grupul", explică Butelie. Are 44 de ani şi duce mai departe afacerea familiei: prăvălia în care vinde geamuri şi oglinzi.

Cristi Bărbosu înainte de Mincea
Nepotul lui Constantin Mincea are 18 ani. Pare însă din cu totul altă lume. Doar îşi vizitează tatăl la prăvălie. E un puşti din era nouă, dar şi-a amintit poveştile bunicului: "Sînt rapidist. Normal. Am fost interesat să aflu mai multe despre pasiunile bunicului meu. Ştiu că înaintea lui, şef de galerie la Rapid era Cristi Bărbosu", a povestit Robert Mincea. Tatăl lui l-a completat. "Ştiu şi cum a preluat tata galeria. Pe Bărbosu l-au arestat la un moment dat, cînd galeria Rapidului făcea o deplasare la Braşov. Erau în gară. Văzînd asta, mulţi dintre ei au vrut să se întoarcă acasă. Le era frică să mai plece singuri. Atunci tata i-a adunat pe toţi şi le-a spus: «Urcaţi în tren! Nu lăsăm echipa la greu! Nu ni se întîmplă nimic»! Şi de atunci el a rămas".

"În deplasări, noi împărţim bucata de pîine"
Dar care sînt criteriile după care se alege un şef de galerie? "Păi, în primul rînd să ai calităţile unui lider. Să fii popular. Să ai o voce baritonală. La noi nu există duşmănie. V-am spus că acum şeful galeriei e Vali Bulgaru. El trebuie să respecte generaţiile, aşa cum şi face, pentru ca şi noi s-o respectăm pe cea tînără. Asta e un fel de tradiţie la Rapid. Nu vedeţi că la noi e o singură ligă a suporterilor. La alte cluburi sînt cîte două sau trei. La noi, să fim uniţi e cel mai important. În trenuri sau la deplasări, cînd unul are o bucată de pîine o împarte la toţi". Da, dar au fost cazuri destule în care suporterii Rapidului au fost agresivi. Mincea a răspuns sincer. "Ştiu, dar să ştiţi că nu există pădure fără uscături. Cei care fac asta se autoelimină. Rapid a intrat în era modernă şi în ceea ce-i priveşte pe suporteri"

" De Rapid şi de porumbei tata nu s-a despărţit niciodată!"
Fiul lui Constantin Mincea a povestit cum a devenit tatăl lui şef de galerie la Rapid şi cîteva întîmplări trăite alături de el

- Prin 1999 am făcut un interviu cu tatăl tău. M-a dus undeva unde ţinea porumbei.
- După Rapid, porumbeii erau a doua lui mare dragoste. Nu-i mai avem. Adică sînt tot pe strada Mărgeanului lăsaţi în grija unui prieten de-al lui.

- Era impresionantă dragostea lui pentru păsări.
- Petrecea zile în şir acolo. Mergea la competiţii cu ei. Dar asta cînd n-avea Rapidul nevoie de el.

- Care era strigarea lui preferată pe stadion?
- Multe, dar cel mai mult îi plăcea asta: "Un strigăt din vechea Troe!" Tribuna îi răspunea: "Ahooeee!" El continua: "Pentru faima lui Dan Coe". "Ahoe!"

Săltat de securitate

- Dar acum, versurile cîntecelor voastre cine le face?
- Noi sîntem cei mai buni poeţi. Noi le facem, cînd stăm la o cafea sau la o bere.

- A fost vreun moment în care tatăl tău a avut probleme cu autorităţile comuniste?
- Urma să jucăm cu Victoria. Stăteam cu tata la prăvălie şi la un moment dat a venit maşina Securităţii cu un miliţian. Aşa se întîmpla înainte de meciuri d-astea. Îl prelucrau autorităţile. Să nu iasă scandal.

Cioară cu suflet de porumbel

- Şi?
- A primit o propunere atunci care l-a şocat. Miliţianul i-a zis că şeful lui, un general, i-a promis că-i face prăvălie în centru, că îi dă tot ce vrea numai ca el să facă galerie pentru Victoria. Să-şi schimbe echipa.

- Şi ce a răspuns Mincea?
- Nu! Nu vă supăraţi. Dar indiferent ce mi s-ar întîmpla, de Rapid şi de porumbei eu nu mă despart niciodată. Puteţi să-mi faceţi ce vreţi.

- Era un om deosebit. Ştiu că i-am cerut voie să dau un titlu mai altfel în revista ProSport Magazin. Zic: "Nea Mincea, sper să nu te deranjeze, dar titlul materialului pe care l-am făcut astăzi cu dumneata va fi ăsta: «Cioară cu suflet de porumbel!» I-a plăcut. Mi-a răspuns: "Da, domnule! E frumos! E aşa cum sînt eu!"

Valentin Ceauşescu: "Cine e grasul ăla?!"
Butelie şi-a amintit un episod legat de familia Ceauşescu: "Rapid juca împotriva Stelei într-o semifinală de Cupă. Meciul s-a ţinut în Regie. Steaua n-avea suporteri. Ţineţi minte. Băgau în tribune soldaţi în termen. Aşa şi în Regie. Cîteva rînduri de soldaţi şi noi, mulţimea de suporteri ai Rapidului. Ţin minte că tata era înconjurat de miliţieni pentru că Valentin s-a enervat cînd l-a văzut cum conduce suporterii: "Cine e grasul ăla?! Aveţi grijă cu el. Să nu iasă scandal sau să strige ceva urît". La două zile după meci, tata a primit ordin de concentrare în armată pentru două săptămîni", şi-a amintit Mincea.

Poveşti din galerie
Mincea îşi aminteşte: "Eram la Scorniceşti. Rapid ataca, adică era în careul adversarului şi deodată l-am văzut pe arbitru că fuge şi indică punctul cu var din careul nostru. A dat 11 metri pentru ei. Eram stupefiaţi. N-aveam ce face". Altă întîmplare: "Jucam la Tîrgovişte. Era 1-0 pentru ei, apoi am egalat imediat. Din senin, un ţigan de la ei a venit în faţa noastră şi a început să strige: Să tacă toba! La noi, fără tobă nu există, nu tace niciodată, numai că atunci, băiatul care bătea în ea a fost înjunghiat pe la spate".

"Să nu uite nimeni că Rapid este singura echipă din România care la un meci în deplasare a avut 10.000 de suporteri. E vorba de acel meci blestemat de la Craiova, cînd antrenor era Mircea Lucescu"
Mincea

"Suporterii Rapidului au fost primii din România după '89 care au plecat într-o deplasare externă. Am fost 100 de oameni la Milano, la meciul cu Inter. Meciul s-a terminat 1-1. Pentru noi a dat gol Andrasi"
Mincea

"Galeria Rapidului se potrivea în altă parte"
Scriitorul şi jurnalistul Radu Călin Cristea a făcut programul de meci pentru partidele Rapidului începînd din 1982. După 1990 a lucrat la Radio Europa Liberă, ca realizator al  emisiunii "Actualitatea Românească"

- Credeţi că Mincea a fost cel mai longeviv şef de galerie din istoria unui club de fotbal din România?
- Da. Adică eu n-am mai auzit sau n-am mai cunoscut pe cineva care să conducă atît de mult timp un grup.  Nu era altul de talia lui.

- Cum v-aţi angajat la Rapid?
- Terminasem filologia şi un prieten mi-a zis că au nevoie de cineva care să le facă programul de meci. Eu eram rapidist de mic.

- A fost nevoie de vreun concurs?
- Nu! A fost nevoie să-i conving că sînt rapidist cu adevărat. M-au pus să le spun echipa din 1967. Am turuit-o şi m-au angajat pe loc.

"Dan Constantin cenzura programul de meci"

- În programul de meci scriaţi ce voiaţi sau exista cenzura?
- Nu! Eram cenzurat! Le era mare frică de galeria Rapidului. Cel care ne cenzura lucrează astăzi în presă la Jurnalul Naţional. Dan Constantin se numeşte. Lucra la Comitetul Municipal de Partid. Dar n-am avut niciodată probleme cu el.

- În ce consta cenzura acestuia?
- În primul rînd, se uita cu lupa pe la poze să nu existe vreo pancardă pe care să scrie "Jos Ceauşescu!". De asta era obsedat: să nu se ia cineva de tovarăşul Ceauşescu.

- Cum caracterizaţi dumneavoastră galeria Rapidului?
- E un fenomen fabulos. E o galerie care a ales să se exprime moderat şi în momente de criză. Şi asta înseamnă enorm. În perioada romantică avea un umor nebun, dar şi curaj fabulos.

"Cine ne-a băgat în B, Ceauşescu PCR"

- Aveţi exemple?
- Jucam cu Dinamo, pe Giuleşti. S-a terminat 4-3 pentru noi şi Cămătaru trebuia să dea două goluri ca să cîştige Gheata de aur. Tot stadionul şi-a dat seama de aranjament, iar galeria s-a descălţat şi cu pantofii în mîini toţi cîntau: "Gheata de aur pluteşte uşor" ca "barca pe valuri pluteşte uşor"

- Şi curajoasă?
- N-aţi auzit de scandarea: "Cine ne-a băgat în B, Ceauşescu PCR!" Trebuia să fii nebun să ai curaj să strigi aşa ceva atunci.